Ai pășit vreodată într-un lan cu maci? Să te simți copleșit de roșu? Să te simți nevoit să-ți agăți privirea de soiul acela de perișori și să-ți arunci Gândul sus, să odihnească pe roșul de petale? Apoi să-l recuperezi înveninat din capsula de puncte negre, unde a rătăcit alături de gândurile ploii și să-i ceri să fie din nou al tău? Și Gândul, pătruns de independență în propriul lui bob de rouă, să nu mai vrea să fie doar al tău, ci a tuturor? I-am promis Gândului că îl voi face cunoscut prin fotografie...acum ne-am împăcat. Te invit să-l cunoști în fotoveștile mele...
