Ai pășit vreodată într-un lan cu maci? Să te simți copleșit de roșu? Să te simți nevoit să-ți agăți privirea de soiul acela de perișori și să-ți arunci Gândul sus, să odihnească pe roșul de petale? Apoi să-l recuperezi înveninat din capsula de puncte negre, unde a rătăcit alături de gândurile ploii și să-i ceri să fie din nou al tău? Și Gândul, pătruns de independență în propriul lui bob de rouă, să nu mai vrea să fie doar al tău, ci a tuturor? I-am promis Gândului că îl voi face cunoscut prin fotografie...acum ne-am împăcat. Te invit să-l cunoști în fotoveștile mele...
Nu te apropia! Nu-ti suport plutirea, modul in care iti vad membrele fluturandu-se ca niste crengi de cires drogate cu arome roz. Si petalele care plutesc...le-as sparge cu 3 ace diferite, sa nu contaminez aerul ud de marinovara.
Universul meu negru isi prelinge ranjetul in lumea ta alba.
Universul tau alb alimenteaza lumea mea de taciune cu lumina.
Te servesc cu o lingurita de petrol deghizat. Recomand cu precadere celor ce sufera de lipsa de moralitate si de respect.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu